luni, 22 noiembrie 2010

De ce...

Anul acesta am fost cu prietena in concediu la munte. La Garda de Sus(Scarisoara). Traseul a fost ceva mai lung(Chiscau, Arieseni, Garda de Sus, Rosia Montana). Dupa ce am ajuns la Garda si am rezolvat cu cazarea, am hotarat sa vizitam pestera. Am ales un traseu mai scurt si suficient de lejer si am plecat hotarati. Eram echipati mai mult de oras decat de munte(blugi, tricou...) si aveam cu noi o sticla cu apa intr-un rucsacel. Am inceput urcusul, ignorand chiar si cele cateva cunostinte despre munte care le aveam. Dupa vreo doua ore de urcat, poze, povesti, a inceput furtuna. Parca se rupea cerul deasupra noastra. Eram destul de aproape de pestera. Am gasit niste lemne sub care am incercat sa ne adapostim fara prea mult succes. Pelerine ioc, umbrela ioc, haine de schimb...ioc. Timp de o ora, poate mai bine, ploaia ne-a udat pana la piele. Telefoanele au intrat si ele la apa. Dupa ce s-a mai domolit ploaia, uzi leoarca, am inceput sa coboram spre cabana urmand sa facem traseul in alta zi. Mai mult suparat si dezamagit decat orice alt sentiment ma incerca atunci, mi-am promis ca e ultima data cand natura ma surprinde total nepregatit. Ajuns acasa, tinand cont de experienta care am avut-o, am inceput sa caut informatii, sa invat de la altii mai experimentati in ale echipamentului si drumetiilor montane. Asa am aflat si despre bushcraft, iar ideea a inceput sa ma atraga din ce in ce mai mult...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu